Rasele de păsări din România – parte componentă a patrimoniului genetic naţional avicol

Resursele genetice animale sunt dintre cele mai valoroase şi importante bogăţii ale ţărilor care le posedă. Speciile, rasele şi liniile de animale cu un potenţial genetic valoros trebuie să-şi aducă o contribuţie importantă pentru realizarea poducţiei agricole şi alimentaţie.
Pornind de la principiul că „ fiecare specie, rasă, varietate şi linie atât din regnul animal cât şi din cel vegetal este la fel de importantă din punct de vedere genetic, indiferent de importanţa sa economică la un moment dat”, oamenii de ştiinţă din domeniul geneticii aviare, prezenţi la Conferinţa Mondială de la Bolognia, au lansat în anul 1964 primul apel către toate guvernele lumii, pentru a lua măsuri în sensul prezervării diversităţii genetice în acest domeniu, de a organiza colecţii genetice naţionale, regionale şi chiar continentale, sub supravegherea Asociaţiei Mondiale de Avicultură (W.P.S.A.).
Luând cunoştinţă de acest apel, Dr. Ing. Stan Ţârlea a organizat în anii 1966 – 1967, în cadrul Întreprinderii Avicole de Stat Constanţa, la Mamaia Sat şi ulterior la Moşneni, prima colecţie genetică de galinaceae la nivel naţional – Genoteca Avicolă.
Aşa cum rezultă din datele existente în arhiva genotecii, aceasta a cuprins între anii 1966 – 1969 un număr de 75 rase de galinaceae.
După zece ani de la înfiinţarea genotecii, Dr.Ing. Stan Ţârlea a prezentat întreaga realizare practică şi ştiinţifică în teza de doctorat model, intitulată „Identificarea, oganizarea şi valorificarea fondului genetic avicol naţional ca sursă a unor linii genitoare de hibrizi comerciali la special Gallus domesticus”. În această disertaţie, alături de autor, acesta a apreciat că după contribuţia adusă la realizarea genotecii trebuie să fie consideraţi ca membrii fondatori: Dr. Ing. Mihai Mihailov, Ing. Mircea Putileanu şi Ing. Ion Constantin.
Populaţiile de galinaceae existente în cadrul genotecii au constituit obiectul de studiu pentru numeroase lucrări de genetică cantitativă, care au scos în evidenţă performanţele productive realizate şi de genetică calitativă, concretizate prin studierea diferenţierilor date de culoarea pielii şi de culoarea penajului.
Problematica conservării şi biodiversităţii animalelor domestice a constituit obiectul Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro care a avut loc în anul 1993. Cu acest prilej conservarea biodiversităţii a fost preluată la nivelul fiecărei ţări semnatare, iar F.A.O. a elaborat un program de monitorizare a acestei acţiuni, la scară mondială.
În anul 1995, România a fost înregistrată cu 94 de rase, varietăţi şi linii de galinaceae în WORLD WATCH LIST for DOMESTIC ANIMAL DIVERSITY (WWL – DAD), ediţia a IIa.
Un an mai târziu, Genoteca de galinaceae a fost transferată de la Moşneni la Ferma Băneasa, în cadrul Societăţii Comerciale Avicola Bucureşti S.A., unde au continuat lucrările de genetică calitativă şi cantitativă.
Activitatea genotecii s-a închis în anul 1998 atât din raţiuni sanitar veterinare cât şi din lipsa unor fonduri necesare întreţinerii acesteia, care au fost solicitate în repetate rânduri autorităţilor statului. Prin închiderea activităţii genotecii s-au pierdut 78 de rase şi linii din totalul celor 94 existente în anul 1995, iar patrimoniul genetic naţional avicol a fost diminuat considerabil.
În prezent, cu excepţia galinaceaelor din rasele uşoare, în ţara noastră nu mai există programe de selecţie proprii. Aceste programe care au cuprins rase de gâşte, linii pure de raţe, curci şi galinaceae de carne, s-au închis datorită perioadei de tranziţie, cât şi trecerii unităţilor care posedau patrimoniu genetic avicol în subordinea Fondului Proprietăţii de Stat, care, necontrolând tehnic deciziile unităţilor din subordine – deţinătoare de patrimoniu genetic, a facilitat renunţarea unilaterală la acest domeniu de activitate.
Pe fondul restructurării societăţii româneşti şi a instituţiilor statului, în baza Hotărârii de Guvern nr. 1223/1966, în scopul protecţiei şi dezvoltării patrimoniului genetic naţional din zootehnie s-a reorganizat activitatea Centrului Naţional de Reproducţie şi Selecţie a Animalelor în Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (A.N.A.R.Z.), instituţie publică cu personalitate juridică care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi care poartă numele savantului român Prof. dr. G.K. Constantinescu, fondatorul Institutului Naţional Zootehnic al României. Printre acţiunile de mare importanţă întreprinse, A.N.A.R.Z. a elaborat programele de ameliorare a animalelor, pe specii. Astfel, pentru prima dată în România, Programul de ameliorare a efectivelor de păsări scoate în evidenţă importanţa crescătorilor particulari în ceea ce priveşte contribuţia acestora la diversitatea genetică, alături de genofondul speciilor din fermele de elită, structurate în rase şi linii.
În anul 1999, Editura Tehnică Agricolă a publicat sub redacţia Alexandru T. Bogdan, membru corespondent al Academiei Române, volumul I din Monografia patrimoniului genetic naţional din zootehnie, intitulat „Managementul resurselor genetice din avicultură”. Autorii acestei lucrări, Prof.univ.dr. Ioan Vacaru-Opriş, Dr.ing. Stan Ţârlea, Dr.ing. Sorin Chelmu, Dr.ing. Florin Pricop, Dr.ing. Gelu Movileanu şi Dr.ing. Nicolae Onac, au întregit şi actualizat informaţia de specialitate referitoare la bazele ştiinţifice ale ameliorării genetice în avicultură, au descris patrimoniul genetic care a existat în genoteca Moşneni, Staţiunea Didactică Experimentală Avicolă Băneasa din cadrul Universiţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Păsărilor şi Animalelor Mici Baloteşti, Avicola Bucureşti şi Avicola Tărtăşeşti, iar într-un capitol separat, au prezentat managementul şi marketingul resurselor genetice avicole.
În perioada 2000 – 2005, fondul genetic autohton, reprezentat de rasele şi liniile de păsări aflate în programele de ameliorare coordonate de către A.N.A.R.Z., a fost susţinut financiar prin sprijinul acordat de către Ministerul Agriculturii.
Începând cu anul 2006, sub coordonarea A.N.A.R.Z. s-au întocmit programe de conservare şi utilizare pentru fiecare rasă şi linie aflată în stare critică, în pericol de dispariţie, precum şi pentru cele vulnerabile în scopul conservării biodiversităţii avicole. Sumele alocate pe cap de pasăre reprezintă o şansă dată păstrării şi conservării fondului genetic avicol autohton, reprezentat în anul 2007 de 56 rase şi linii de galinaceae (Anexa 1) 4 rase de gâşte, 4 rase de raţe şi 7 rase de curci (Anexa 2), aşa cum rezultă din banca de date pe care o deţine Direcţia pentru Protecţia Resurselor Genetice Animale din cadrul A.N.A.R.Z.
În prezent, crescătorii particulari sunt organizaţi în 19 asociaţii (Anexa 3), afiliate la Federaţia Asociaţiilor Crescătorilor de Păsări de Curte şi Animale Mici în Rasă Pură din România. Anual, asociaţiile organizează expoziţii zonale şi la nivel naţional, unde crescătorii participă cu cele mai valoroase exemplare din rasele pe care le deţin. Păsările sunt bonitate de către comisiile de arbitri, iar cei mai valoroşi subiecţi din cadrul fiecărei rase sunt declaraţi campioni şi cu acest prilej se acordă diplome şi diverse premii câştigătorilor.
În anii 2001- 2003, pe fondul semnalării unor neconcordanţe majore între teorie şi practică, Dr.ing.Florin Pricop a efectuat o serie de încrucişări pe parcursul a două generaţii, cu participarea raselor Rhode-Island Roşu, Rhode-Island Alb şi Marans Barat. Rezultatele obţinute au fost cu totul diferite de cele prezentate de către Morgan T.H. (1919) în lucrarea sa The physical Basis of Heredity. Esenţa descoperirii făcute constă în aceea că s-au identificat în premieră mondială, în cormozomul W, gena dominantă a sexului (SDW) înlănţuită cu gena care determină culoarea penajului, iar în cromozomul Z, alela recesivă a sexului (sdw). Genele identificate sunt elemente constitutive ale unei noi teorii, intitulată „Teoria genică a sexualităţii”. Noua teorie explică determinismul sexului la nivel genic, ca fiind rezultatul împerecherii între un organism homozigot recesiv şi unul heterozigot.
Această descoperire este protejată la nivel naţional prin Brevetul de invenţie nr. 120269/2005 iar pe plan internaţional de Cererea de Brevet de invenţie PCT/RO 2003/000013, publicată de către Tratatul de Cooperare al Patentului de la Geneva cu număr de pulblicare internaţioală WO 2005/013681 A1 şi de către Oficiul de Patente şi Mărci al Statelor Unite ale Americii, cu număr de publicare internaţională US 2006/0064771 A1. Până acum, descoperirea a fost prezentată sub formă de poster şi a obţinut următoarele distincţii:
Medalia de aur cu Menţiune şi Diploma Salonului Mondial de Inventică, Bruxelles – Eureka! 2005;
Medalia de aur , cu felicitările juriului şi Diploma Salonului Internaţional de Invenţii, Geneva 2006;
Premiul special al Uniunii Inventatorilor şi al Federaţiei de Cultură Tehnică din Croaţia , Geneva 2006;
Medalia Genius şi Diploma Salonului Internaţional de Invenţii, Budapesta 2006.

În cursul anului 2006, Dr.ing.Florin Pricop a publicat la Editura Academiei Române cartea intitulată „Teoria genică a sexualităţii” şi a prezentat descoperirea sub formă de poster la cea de a XII-a Conferinţă Europeană de Avicultură, care s-a desfăşurat la Verona – Italia. Rezumatul lucrării „Procedeu de recombinare genetică pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae” a fost publicat atât în CD-ul conferinţei cât şi în revista World’s Poultry Science Journal, volumul 62, supliment.
Realizările prezentate scot în evidenţă importanţa practică şi ştiinţifică a patrimoniul genetic naţional avicol, existent în România.
Dezvoltarea în continuare a patrimoniului genetic naţional avicol se va realiza prin:
creşterea numerică a raselor existente, în acest sens apelându-se la importuri;
creşterea numerică a efectivelor de păsări existente la crescătorii particulari;
încadrarea raselor existente în standardul de rasă;
organizarea schimburilor de reproducători între crescători;
folosirea rotaţiei cocoşilor în scopul evitării consangvinizării;
asigurarea hibrizilor necesari pentru sectorul industrial şi a celor adaptaţi cerinţelor din fermele ecologice, producătoare de ouă şi pui carne.

Toate acţiunile care privesc conservarea patrimoniului genetic naţional avicol, respectiv reproducerea anuală, creşterea tineretului şi exploatarea adultelor necesită existenţa unui flux tehnologic propriu cu un calendar bine definit. În acest scop, se impune modernizarea halelor de creştere a tineretului , de exploatare a păsărilor adulte şi a incubaţiei cu echipamente performante de ultimă generaţie.
În anul 2007 a luat fiinţă Asociaţia Română pentru Managementul Resurselor Genetice Animale (A.R.M.R.G.A.) care are ca principal scop promovarea populaţiilor de animale în stare critică, în pericol de dispariţie şi a celor vulnerabile, în vederea menţinerii diversităţii acestora în concordanţă cu Convenţia de la Rio, privind conservarea biodiversităţii.
Realizarea obiectivului propus necesită, pe lângă sursele de finanţare acordate de la bugetul statului, identificarea în continuare de noi surse în scopul acoperirii integrale a cerinţelor finanţării biodiversităţii avicole din România.


sursa:gainiderase.ro